Courts of heaven (COH) error, Generational curse 4 of 6,
Eroare în curțile cerului (ECC), Blestemul generațional? 4 din 6,
Bună ziua tuturor,
Săptămâna trecută v-am povestit cum a fost aruncat Satana din cer și coborât pe pământ. El nu ne mai acuză în fața Tatălui nostru din ceruri pentru că nu mai este în ceruri. El nu are dublă cetățenie.
După ce a fost aruncat pe pământ, Satana umblă pe pământ "căutând pe cine să devoreze". De la ispitirea lui Adam și a Evei, la ispitele lui Isus, la ispitele noastre, Satana este cantonat pe pământ.
Orice acuzații sau ispite sunt din partea demonilor de aici, de pe pământ. Nu pot fi suficient de ferm în acest punct pentru cei influențați de eroarea ECC. Întreaga lor învățătură se bazează pe ideea că Satana are acces la Tatăl în mod egal cu noi. Aceasta este o palmă dată la ceea ce a făcut Isus. Nu trebuie decât să citim primul capitol din Efeseni pentru a respinge această eroare.
Satana nu mai este în ceruri, ci pe pământ. El nu are dublă cetățenie.
Blestemul învățăturii generațiilor
Am menționat că accentul pus de ECC pe blestemul generațiilor permite unei persoane să dea vina pe rudele decedate de mult timp pentru viața lor actuală. Aceasta spiritualizează problemele reale ale gândurilor, imaginației și alegerilor proaste ale unei persoane, concentrându-și eforturile de a-și schimba viața prin găsirea unei chei spirituale. Acest lucru este în conflict direct cu Scriptura, care învață asumarea responsabilității personale și munca grea pentru a ne rearanja viața în vederea evlaviei.
Formule precum curțile cerului par să ofere o soluție simplă la probleme complexe, dar este o înșelăciune. Efesenilor, despre care vă amintiți din Faptele Apostolilor 19, care își ardeau cărțile oculte pe străzi, nu li s-a adresat niciodată trecutul lor în scrisoarea lui Pavel către ei. Capitolul 4 a fost foarte direct: Nu mai păcătuiți, îmbrăcați-vă în Hristos, lucrați, umblați cu El și iubiți-vă unii pe alții așa cum a învățat Hristos.
De unde provine învățătura "blestemul generațiilor"; ce spune Biblia.
În Exodul 20:5, Domnul a vorbit despre a nu face idoli, spunând:
"Nu te vei pleca în fața lor și nu le vei sluji. Căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirile tatălui asupra celei de-a treia și a patra generații a celor ce Mă urăsc".
Apoi, în Exodul 34: 7, vedem o discuție privată între Moise și Domnul, când Moise se afla pe munte în glorie, vorbind față în față cu El (v5-6). Aici Domnul repetă 20:5, deși nu este enunțat în întregime, ci ca un rezumat.
Cu toate acestea, Deuteronom 5:9 se referă la copiii născuți în pustiu de cei care au ieșit din Egipt și au murit în cei 40 de ani de rătăcire. Copiii lor sunt pe cale să intre în Țara Făgăduinței, așa că Domnul o afirmă în întregime:
"Nu vă veți pleca în fața lor și nu le veți sluji. Căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirile tatălui asupra celei de-a treia și a patra generații a celor care Mă urăsc".
Observați că Domnul este foarte specific.
Amintirea nelegiuirilor este pentru familiile celor care Îl urăsc. NU este pentru israeliți. NU este pentru cei care cred și umblă cu Dumnezeul lui Israel.
Acest lucru a fost spus lui Moise și lui Israel în jurul anului 1400 î.Hr. În vremea lui Ezechiel, în 591-573 î.Hr., națiunea fusese luată în captivitate de către Babilon și dusă în Babilon. Acest lucru s-a întâmplat pentru că ei și părinții lor și părinții părinților lor s-au îndepărtat de Domnul. Ei experimentau consecințele propriilor lor păcate și ale păcatelor strămoșilor lor.
Îi trage Dumnezeu la răspundere pe copiii păcătoșilor pentru păcatele generațiilor anterioare?
Ezechiel 18 răspunde la această întrebare cu un NU categoric. Cea mai faimoasă replică din acel capitol este: Sufletul care păcătuiește va muri.
În Ezechiel 18: 1-9, Domnul spune că un tată nedrept nu va face ca un fiu neprihănit să sufere păcatele tatălui său.
Ezechiel 18: 19-22:
"Sufletul care păcătuiește va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui și nici tatăl nu va purta nelegiuirea fiului. Dreptatea celui neprihănit va fi asupra lui, și nedreptatea celui nedrept va fi asupra lui."
Acest lucru distruge toată învățătura despre un blestem al generațiilor. Dumnezeu nu pedepsește nelegiuirea părinților asupra copiilor lor. Un copil neprihănit printre ei, acel copil nu va fi responsabil pentru păcatele generațiilor anterioare.
DAR... se spune că diavolul este cel care aduce blestemul.
Dacă Dumnezeu nu consideră un fiu vinovat pentru păcatele tatălui său, atunci diavolul nu are dreptul să atace.
Ne aflăm în vremurile Noului Testament. Îl avem pe Hristos Însuși în noi. Spiritul nostru a fost recreat de către Duhul Sfânt. Dacă comitem aceleași păcate pe care le-au comis strămoșii noștri, este vina noastră, nu a lor. Din punct de vedere al mediului, o persoană poate fi crescută într-o familie disfuncțională, dar dacă continuă în acea disfuncție este vina ei.
Ceea ce ESTE în Biblie sunt recunoașterile spiritelor familiare. (Leviticul 19:31, 20:6) Aceștia sunt demoni care devin "familiari" unei familii. Ei influențează o familie și influența lor poate consuma mai multe generații, una după alta, punând la cale generații de păcat de-a lungul anilor.
Odată ce îți dai seama că nu există un "blestem al generațiilor" cu care să te lupți, poți sta pe propriile picioare, cu Hristos în tine, și poți înceta să mai păcătuiești. Odată ce o persoană încetează să mai dea vina pe alții ca fiind motivul pentru care propria viață este un dezastru, poate începe să umble cu Domnul în integritate. Este o călătorie, una grea, dar poate și trebuie să fie făcută.
Săptămâna viitoare voi împărtăși despre propria mea "rupere a blestemului generațiilor" și despre lupta cu duhurile din ceruri.
Până atunci, binecuvântări,
John Fenn
http://www.cwowi.org și trimiteți-mi un e-mail la [email protected]
Eroare în curțile cerului (ECC), Blestemul generațional? 4 din 6,
Bună ziua tuturor,
Săptămâna trecută v-am povestit cum a fost aruncat Satana din cer și coborât pe pământ. El nu ne mai acuză în fața Tatălui nostru din ceruri pentru că nu mai este în ceruri. El nu are dublă cetățenie.
După ce a fost aruncat pe pământ, Satana umblă pe pământ "căutând pe cine să devoreze". De la ispitirea lui Adam și a Evei, la ispitele lui Isus, la ispitele noastre, Satana este cantonat pe pământ.
Orice acuzații sau ispite sunt din partea demonilor de aici, de pe pământ. Nu pot fi suficient de ferm în acest punct pentru cei influențați de eroarea ECC. Întreaga lor învățătură se bazează pe ideea că Satana are acces la Tatăl în mod egal cu noi. Aceasta este o palmă dată la ceea ce a făcut Isus. Nu trebuie decât să citim primul capitol din Efeseni pentru a respinge această eroare.
Satana nu mai este în ceruri, ci pe pământ. El nu are dublă cetățenie.
Blestemul învățăturii generațiilor
Am menționat că accentul pus de ECC pe blestemul generațiilor permite unei persoane să dea vina pe rudele decedate de mult timp pentru viața lor actuală. Aceasta spiritualizează problemele reale ale gândurilor, imaginației și alegerilor proaste ale unei persoane, concentrându-și eforturile de a-și schimba viața prin găsirea unei chei spirituale. Acest lucru este în conflict direct cu Scriptura, care învață asumarea responsabilității personale și munca grea pentru a ne rearanja viața în vederea evlaviei.
Formule precum curțile cerului par să ofere o soluție simplă la probleme complexe, dar este o înșelăciune. Efesenilor, despre care vă amintiți din Faptele Apostolilor 19, care își ardeau cărțile oculte pe străzi, nu li s-a adresat niciodată trecutul lor în scrisoarea lui Pavel către ei. Capitolul 4 a fost foarte direct: Nu mai păcătuiți, îmbrăcați-vă în Hristos, lucrați, umblați cu El și iubiți-vă unii pe alții așa cum a învățat Hristos.
De unde provine învățătura "blestemul generațiilor"; ce spune Biblia.
În Exodul 20:5, Domnul a vorbit despre a nu face idoli, spunând:
"Nu te vei pleca în fața lor și nu le vei sluji. Căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirile tatălui asupra celei de-a treia și a patra generații a celor ce Mă urăsc".
Apoi, în Exodul 34: 7, vedem o discuție privată între Moise și Domnul, când Moise se afla pe munte în glorie, vorbind față în față cu El (v5-6). Aici Domnul repetă 20:5, deși nu este enunțat în întregime, ci ca un rezumat.
Cu toate acestea, Deuteronom 5:9 se referă la copiii născuți în pustiu de cei care au ieșit din Egipt și au murit în cei 40 de ani de rătăcire. Copiii lor sunt pe cale să intre în Țara Făgăduinței, așa că Domnul o afirmă în întregime:
"Nu vă veți pleca în fața lor și nu le veți sluji. Căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirile tatălui asupra celei de-a treia și a patra generații a celor care Mă urăsc".
Observați că Domnul este foarte specific.
Amintirea nelegiuirilor este pentru familiile celor care Îl urăsc. NU este pentru israeliți. NU este pentru cei care cred și umblă cu Dumnezeul lui Israel.
Acest lucru a fost spus lui Moise și lui Israel în jurul anului 1400 î.Hr. În vremea lui Ezechiel, în 591-573 î.Hr., națiunea fusese luată în captivitate de către Babilon și dusă în Babilon. Acest lucru s-a întâmplat pentru că ei și părinții lor și părinții părinților lor s-au îndepărtat de Domnul. Ei experimentau consecințele propriilor lor păcate și ale păcatelor strămoșilor lor.
Îi trage Dumnezeu la răspundere pe copiii păcătoșilor pentru păcatele generațiilor anterioare?
Ezechiel 18 răspunde la această întrebare cu un NU categoric. Cea mai faimoasă replică din acel capitol este: Sufletul care păcătuiește va muri.
În Ezechiel 18: 1-9, Domnul spune că un tată nedrept nu va face ca un fiu neprihănit să sufere păcatele tatălui său.
Ezechiel 18: 19-22:
"Sufletul care păcătuiește va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui și nici tatăl nu va purta nelegiuirea fiului. Dreptatea celui neprihănit va fi asupra lui, și nedreptatea celui nedrept va fi asupra lui."
Acest lucru distruge toată învățătura despre un blestem al generațiilor. Dumnezeu nu pedepsește nelegiuirea părinților asupra copiilor lor. Un copil neprihănit printre ei, acel copil nu va fi responsabil pentru păcatele generațiilor anterioare.
DAR... se spune că diavolul este cel care aduce blestemul.
Dacă Dumnezeu nu consideră un fiu vinovat pentru păcatele tatălui său, atunci diavolul nu are dreptul să atace.
Ne aflăm în vremurile Noului Testament. Îl avem pe Hristos Însuși în noi. Spiritul nostru a fost recreat de către Duhul Sfânt. Dacă comitem aceleași păcate pe care le-au comis strămoșii noștri, este vina noastră, nu a lor. Din punct de vedere al mediului, o persoană poate fi crescută într-o familie disfuncțională, dar dacă continuă în acea disfuncție este vina ei.
Ceea ce ESTE în Biblie sunt recunoașterile spiritelor familiare. (Leviticul 19:31, 20:6) Aceștia sunt demoni care devin "familiari" unei familii. Ei influențează o familie și influența lor poate consuma mai multe generații, una după alta, punând la cale generații de păcat de-a lungul anilor.
Odată ce îți dai seama că nu există un "blestem al generațiilor" cu care să te lupți, poți sta pe propriile picioare, cu Hristos în tine, și poți înceta să mai păcătuiești. Odată ce o persoană încetează să mai dea vina pe alții ca fiind motivul pentru care propria viață este un dezastru, poate începe să umble cu Domnul în integritate. Este o călătorie, una grea, dar poate și trebuie să fie făcută.
Săptămâna viitoare voi împărtăși despre propria mea "rupere a blestemului generațiilor" și despre lupta cu duhurile din ceruri.
Până atunci, binecuvântări,
John Fenn
http://www.cwowi.org și trimiteți-mi un e-mail la [email protected]